de 4x Inevitabil

6198141001_2a32a2cbc9 (1)

Bogdan-Alexandru Stănescu: Iata insa ca apare un poet cu totul original, Andrei Dobos, care nu se incadreaza in nici o nisa, care nu scrie pentru confrati, ci este gata oricand sa recite pe stadioane omului simplu. Andrei Dobos scrie o poezie in care pune laolalta o vocatie a muzicalitatii, cultura poetica, o expresivitate care-i vine natural si o melancolie benigna.

Alex Goldiș: Ca un mic eveniment al literaturii tinere merită întâmpinat cel de-al doilea volum al poetului Andrei Doboş, Inevitabil*. De puţine ori am avut, cu privire la scriitorii din ultimii ani, senzaţia de maturizare sigură în punctul crucial dintre debut şi cartea de după. Mănăştur Story mai avea încă destul de a face cu minimalismul cotidian à la Sociu sau, în ciclul despre “lobonţiu”, cu poezia vorbită a lui Vasile Leac. Aproape neverosimilă, extrem de originală în interiorul unei generaţii traumatizate de relele oraşului (…). Deocamdată, excelentul Inevitabil atestă trecerea lui Andrei Doboş din grupa mică în grupa mare a poeziei noastre de azi.

Ștefan Manasia: Inevitabil, Andrei Doboș este printre cei mai buni poeți ai momentului: bucolic într-o epocă tehno, diarist conștiincios într-un timp al sincopei. Eroul poemelor sale – și îmi convine asta – are grația unui prof de științe naturale altoită cu înțelepciunea unui mandarin.

x

De dimineață plouase, dar atunci, trecut cu puțin de orele prînzului,

se înseninase și un soare dulceag începu să lumineze. Întins în pat, după su-

perba ciorbă de păstăi, citeam De rerum… Pe neașteptate, cerul se întunecă

și o străfulgerare de lumină albă, cum nu mai văzusem pînă atunci, izbucni

prin fereastra deschisă. Pentru moment, am rămas paralizat în pat. Mi se

pare c-am auzit-o, ca prin vis, pe maică-mea urlînd în camera de jos și, în

același timp, mi-am simțit inima sfîșiată. Se întîmpla într-o vineri.


x

Îmbufnat în liniște sub lumina stelelor

pe acoperiș-

zumzăie ușor aparatul de aer condiționat,

scara se termină într-o grădină puțin neglijată.

Spre vest, neted, și zidul lanțului muntos în depărtare.

Sînt sobru cînd stelele se ivesc.

Crucea Sudului –

aerul ăsta proaspăt.


Anchorage_at_night (1)


x

Dereglarea is here to stay

gîndești întorcînd fila

cu povești zodiacale.

Te simți înfundat

în opțiunile tale

și gîtuit

de viață,

te ridici de pe scaun,

te duci la fereastră.

Vreme mohorîtă

vreme mohorîtă este

stă să ningă

să facă ceva.

Nu contează

spui stop și privești.

Ar merge un rom

sau un ceai de ghimbir.

Ceva cu aburi

să facă femeia.

Femeia nu-i.

Pînă mîine

o să te-mbolnăvești,

și femeia

și toată lumea

o să rîdă de tine.


x

Îmi doresc să pipăi o femeie din zodia Peștilor

să o privesc direct în ochi și să o pipăi –

și-un ocean de jenă și iritare să se reverse peste noi.

să o ating cu nasul

să-i simt scalpul subțire sensibil

umed contrariat.


Andrei Doboș, Inevitabil, Casa de Pariuri Literare, București, 2011 – aici!

andrei-dobos-inevitabil



Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s