Vlad Moldovan

De ce e bun Vlad Moldovan

vlad moldovan main

Nu doar accesibilitatea informatiei, transparenta internautica, „gratuitatea“ artei si relativismul epocii postmoderne au contribuit la deconstructia, la implozia sistemelor si a formelor hiper-organizate, ierarhice, binar-opozitive, ci si înlaturarea ori înlocuirea fundatiilor acestora din urma prin instaurarea noilor principii ale multiplicitatii si ratiunilor locale à la Lyotard. Se sterg, dupa cum anuntasera teoreticienii postmodernitatii (si nu numai), toate granitele dintre artele frumoase si cele populare (cultura de masa), dintre realitate si fictiune, nivelari ce impun sau obliga la instaurarea unei altfel de structuri. Ierarhiile ce mizau, în mare parte, în baza unor conventii, pe distinctia dintre valoare si non-valoare sunt înlocuite acum de aranjamentele solare, circulare, non-diferentiale.
Schitarea acestui (mini)context vine în întâmpinarea volumului „Dispars“ semnat Vlad Moldovan, volum ce poarta urmatoarea „dedicatie“: „un tribut lui Clutchy Hopkins“. Dincolo de naturaletea, jovialitatea si sinceritatea unui asemenea gest, acesta ne ofera sansa de a remarca, printre altele, gustul poetului în materie de muzica (underground). Beat-urile lui Clutchy Hopkins sunt extrem de colorate, ritmate, spatiale si, în acelasi timp, arhetipale, în sensul în care acestea alcatuiesc un soi de fundatie muzicala asupra careia artistul poate turna, fara dificultate, diverse texturi sonore pe cât de intense, pe atât de aerisite – lucruri valabile si pentru poezia lui Vlad Moldovan. Iata de ce nu m-as mira, din acest punct de vedere, daca as afla ca poetul obisnuieste sau prefera sa rap-uie, sa scrie poezie pe track-urile lui Clutchy Hopkins. Mai simplu spus, e evident ca poezia lui Vlad Moldovan e într-atât de contemporana, încât e (deja) moderna, în sens arnoldian.
Dincolo de acest aspect, important sau chiar esential e, în poezia redactorului de la „Steaua“, faptul ca acesta readuce în scena anumiti topoi pe care poezia de/din strada, poezia autenticista, „mizerabilista“, post-decembrista sau douamiista, i-a închis în beci: „…pe care Domnul îl pregatise în Empireu“, „Acum când pe caldarâm/ sta labartat Adevarul“, „Ce este viata? si spirit? si materie?“, „da-mi ceva maret, Doamne!“, „Toate pasarile Domnului…“, „la infinit – Domnul se complace/ în bucurie eterna“. „Dispars“-ul lui Moldovan, chiar daca scris pe un fundal sonor acut „contemporan“, e conceput, în chip paradoxal, dintr-un turn de fildes – fie el si în ruina. Poetul-filosof se ridica, ia a(l)titudine pentru a privi, cu ochi noi, lumea din jur, lumea de jos. Tribuna de la înaltimea careia acesta „vorbeste“ contribuie, în privinta receptarii acestui volum de poezie, la configurarea (corecta, de altfel) unui portret al artistului la maturitate, dar si la prefigurarea unui aer cetos de solemnitate în mijlocul vietii cultural-artistice românesti. Relevante, în acest sens, sunt poemele „Timpuri moderne“, „Din când în când“, „A venit zapada“, „Oda“, „La BNF“, „Pasaj“ si „Cameo“.
Atentie! S-a furat un Athanor!
Poezia lui Vlad Moldovan e falsificabila (în acceptiune popperiana), desi lasa impresia, la o prima vedere, ca n-ar putea fi. Extrem de cerebrala, ea are avantajul unei aparente seducatoare ce capata, instantaneu, anumite atribute auratice, iradiante: „Din când în când/ si nesilit de nimeni/ straluce iadul toamna/ sub palid frunzis“, „O fi poezia numai distrugere de sine –/ Au de la droguri/ ne-am buhait/ draguto?“, „caci toti erau nebuni/ dar eu am fost si rau/ si nevazut în pat/ ciunteam/ insidiosul somn“. Spun asta pentru ca, în mare, Vlad Moldovan impresioneaza, în ultimul sau volum, prin modul halucinant în care împaca capra cu varza – i.e. esentele cu aparentele. Faptul ca Vlad Moldovan reuseste, atât din punct de vedere formal, cât si tematic, sa disloce aparentele si sa însele asteptarile, prin adoptarea simultana a unei pozitii de „avangarda“ si, iata, de „ariergarda“, dovedeste, în mod limpede, nu numai mobilitatea sa, ci si faptul ca poetul a atins, conform asteptarilor, odata cu acest volum, vârsta majoratului, statut ce îi ofera acum libertatea de a combina, în mod legal, varii substante lirice. Totodata, aceeasi maturizare îl obliga pe poet sa forteze nota, sa actioneze (din nou) în ilegalitate – riscant pâna în maduva silabelor, alegerea instrumentelor si modul de combinare a substantelor fiind absolut spectaculoase, la fel ca rezultatele acestor experimente, deloc naive.
Prin urmare, voi spune ca Vlad Moldovan nu e un chimist, ci un alchimist, deoarece numai un „ticnit“ cu patalama ar (mai) putea produce un aliaj stilistico-tematic la fel de fericit, desi distanta (relativ mica, în ani poetici) dintre cele doua volume ale sale ar putea, la limita, explica aceasta stare de fapte. Reflexiv si auto-reflexiv, Vlad Moldovan reuseste, prin ultimul sau volum, sa actioneze subversiv vizavi de preluarea si întelegerea rolului si modului de utilizare ale unor norme si conventii poetice, constient, în acelasi timp, de necesitatea asumarii unei atitudini sceptice în cursul unei asemenea reluari ale unor formule retorice consacrate (considerate desuete) sau avizat cu privire la înscrierea, oarecum sardonica, într-o lunga traditie poetica (nu doar) româneasca.
Aceasta miza, constienta sau nu, voita sau nu, îl impune pe Vlad Moldovan nu doar în prima linie a poeziei tinere, ci si alaturi de alte nume ale literaturii române la fel de disruptive, prin raportarea gesturilor la atmosfera generala a „epocii“, oricare ar fi ea. Ratiunea dupa care opereaza e una extrem de subtila si submineaza chiar propria-i neîncredere. Simptomatica e, asadar, aceasta suspiciune, aproape patologica a poetului ce actioneaza de pe pozitiile unui scepticism filosofic radical – Vlad Moldovan e un meta-sceptic: „Ma bag sub patura/ ma las batut/ numai obiceiuri si nestiinta/ si nestiinta si obiceiuri“, „Din aproape în aproape/ tot un fel de eroi/ – ne putem numi si-asa/ chiar ar fi indicat –/ când trecem de la joint la problemele între fiecare -/ el nu se întelege cu ea dar nici cu el/ nu are a face pe acela nu-l cunoaste s-ar fute cu ea/ dar ea îsi ia geanta si pleaca la masanpizda–/ de la un fel de/ zgomot surd din retea la chestia medie si/ palita ce nu ne-ar da pace.“. Blend-ul discursiv (registre si tonalitati, figuri de stil, instrumentar retoric) ofera volumului un aspect sinuos, apoetic.
Nu doar un epigon
E greu, daca vrem sa fim pedanti, sa citam, în vederea exemplificarii unei caracteristici a poeziei lui Vlad Moldovan, întreg textul vreunui poem, fiindca la distanta de doar câteva versuri acesta face si desface bucle, discursul poetic functionând pe principiul sablonului, a mostrei, principiu ce intercaleaza figuri sau imagini si sacadeaza, în consecinta, lectura (nu doar) interpretativa. Dincolo de aceste aspecte, în linii mari, se discern în filigranul  împletiturii lirice mai multe linii de forta, mai multe influente ce pot constitui suportul, scheletul ce sustine poezia lui Vlad Moldovan. Barbian, fiindca ermetic („din când în când prin zile -/ se sufla un tunel de aer/ dar pe zidurile sale explozii explozii nenumarate/ cineva bate ritmul/ si la a doua la a treia punctare/ vad cum se îndeparteaza serii si serii/ expresii la care nu mai ajung“, „Uite comoara/ din lac/ urca feriga/ pe trunchi/ frunza îl salta/ domol“, „Salcâmi nevolnici/ în epoca vietii mele -/ conuri de metal deasupra lor/ cerceteaza faptele starmutate/ de departe – fara împletitura“, „Toate pasarile Domnului/ se rotesc galaxii turbioane/ libere deasupra cerului/ în supernumeri.“), arghezian, fiindca metafizic (dar si prin frazare) („Timpuri moderne/ asteptati sa sar/ santul/ si ce e/ dincolo de el/ al vostru/ sa fie!“, „da-mi ceva maret, Doamne!/ Da-mi ceva maret, penibilule!“), bucolic-pastoral („Si nu-s numa câinii/ care alearga printre copaci./ Îs fazanii si capriorii/ vacile sparg gardu – se încurca/ în razor“, „Apa nu ezita/ sa-mpresoare vegetatia/ dar eu ma tem sa ma/ las pe ea./ Stau câteva ore între pomi si nu ma aleg cu nimic./ Din când în când trece musca. Din când în când/ patrunde soarele/ Ma foiesc în iarba/ sa evit denivelarile/ si urmez viata/ pe cararuie între tulpini“) si, nu în ultimul rând, moldovanian pentru ca îndrazneste si reuseste sa fie putin din fiecare.
Lapidar dar memorabil, sumbru dar accentuat meditativ, frivol dar plastic, Vlad Moldovan izbuteste sa fie, toate acestea, si mai mult – filosof „post-post-modern“ (în viziunea lui Cristea-Enache), contemporan, douamiist and beyond. Tocmai indeterminarea si imprecizia imaginara (si taxonomica) îi este specifica poetului, aceasta perpetua eschivare si lipsa a încremenirii în formule imediat descifrabile. Pentru un cititor mai putin experimentat, Vlad Moldovan poate parea pretentios, sofisticat, manierist ori chiar decadent, dar pentru ochiul ceva mai antrenat este usor sesizabil modul senzational în care poetul sintetizeaza mai multe coduri poetice, nu fara risipirea mirajului inter-relationarii si nici fara repudierea unei nostalgii hegeliene, ci tocmai prin constientizarea si asimilarea acestor riscuri, asumare ce îi ofera o forta extraordinara.
Poetica
Rezumând, pot spune ca poezia lui Vlad Moldovan e scrisa pentru alti poeti, pentru initiati, pentru cognosceti, si nu pentru cei ce vor sa fie instruiti. Astfel, accentul e întors, la Moldovan, înspre interior, nu înspre exterior, în pofida faptului ca Bogdan-Alexandru Stanescu spune, pe coperta a 4-a, ca poezia lui Vlad Moldovan e ca un „burete“ ce absoarbe datele realitatii înconjuratoare. Din aceste considerente, relevante sunt în „Dispars“ tensiunile intense ce se nasc din ciocnirea dintre o poetica a auto-expresiei, a exprimarii sinelui si o poetica a sferei publice (aici intra aspectele culturale). Cu alte cuvinte, avem de-a face cu negocierea unei identitati ce oscileaza între spatiul public si spatiul privat.
Imaginile cele mai puternice se produc, parca, prin scurtcircuitarea sintaxei, ca si cum totul ar fi doar o enumeratie, o exemplificare sau decupare a unor realitati si adevaruri, mai degraba, interioare: „Eyesdown/ azi nici o discutie/ azi raw war“, „Si ca ne legam unul de altul/ si fara“, „Cel în suferinta tot timpu altii/ tot timpu altcineva/ sa se pulverizeze“, „Am facut si eu un calcul/ si am vazut ca în 40/ hai 45./ Si n-o sa reînviu“, „Când partea mea activa/ atunci tu la minim./ De pe rezolutia mea/ foarte putin la tine în ureche.“. E interesant si modul în care poetul foloseste aceleasi expresii schimbând doar contextul în care le plaseaza, pentru a produce niste efecte contrastante, ambientale: „Timpuri moderne/ care nu ma lasati/ sa evoluez.“, „Timpuri moderne/ aveti mila/ si nu ma lasati fara/ tigari!“.
Cât priveste întâlnirea si atitudinea fata de Celalalt, Vlad Moldovan e si aici histrionic. Iar identitatea e generata de diversele forme de relationare, poetul nefiind, în termeni generali, nici levinasian, dar nici bubberian, ci undeva între, la granita dintre aceste doua atitudini filosofic-psihologice. Poemele cele mai valoroase, nu doar sub acest aspect, sunt, dupa cum s-a remarcat deja, „Aleg mâna“, „Tripon“, „Oda“, „Cântec dezesperat“, „Decisions decisions“ si „Tinitus/nu ma brusca“.
Astfel, epifaniile (laice) lui Vlad Moldovan se transforma în confesiuni: „Îti scriam: ca tot reduc./ Am lasat batul./ Ma tem de iarba/ Nu înjur-nu mânjesc/ Femeile ma sperie – sunt/ Niste extraterestrii din Norway./ Fac exercitii/ Si Beau apa multa apa care ma consoleaza“, „Încer sa fiu sincer si/ sa nu le înfloresc“.
Alegoricul si inversiunea merg, la Moldovan, mâna-n mâna si fac, totodata, casa buna cu rationalul sau intelectualul, pe de o parte, si cu instinctualul, cu salbaticul, de cealalta parte. Definitia si definirea sinelui se cristalizeaza prin raportarea acestui proces la un anumit public, transformându-se, în consecinta, într-un adevarat spectacol poetic.

Vlad-Moldovan__Dispars-130

Vlad Moldovan, Dispars, Cartea Româneasca, Bucuresti, 2012.

Cultura literară | NR. 411 din 18-March-2013.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s