Cosmina Moroșan – Beatitudine

„Niciodată odihnă, niciodată entertainment”

Cosmina Moroșan, beatitudine (eseu politic), Editura Nemira, București, 2017.

Plecând de la observația conform căreia fenomenologia experienței estetice are, așa cum convingător demonstrează Jean-Marie Schaeffer în ultima sa carte, o structură tripartită (atențională, afectivă și hedonică), aș zice că înregistrarea lecturii volumului semnat de Cosmina Moroșan ar putea fi foarte ușor erijată într-un excelent model euristic privind receptarea experimentelor poetice actuale. Așa cum majoritatea celor care scriu își definesc activitatea prin intermediul artelor poetice, autoarea „beatitudinii” pare să-și definească arta printr-un soi de activism poetic. De reținut, în acest sens, anexa finală a volumului unde autoarea propune un manifest post-conceptual care joacă, în același timp, și rolul de artă poetică: „Octogonul beatitudinii (pentru a-mi face viața cât mai autentică)”.

Metamodernismul poetic românesc

Poezia s-a aflat mereu la intersecția a cel puțin două mari domenii intelectuale: istoria subiectivității, pe de o parte, și istoria contextelor sociale, pe de alta. Toate fenomenele culturale care, de câțiva ani încoace, vizează tocmai redefinirea unui concept precum identitatea (post-umanismul rămâne, probabil, cel mai cunoscut în acest sens), dar și modificările politice, economice și tehnologice (digitalizarea și globalizarea, ca să numesc doar două) sunt exemplar distilate azi în versurile celor afirmați după momentul generației 2000. Însă acest gen de raționament n-ar acoperi decât jumătate din întregul argument. Și asta fiindcă, poezia cunoaște, totodată, și un alt tip de evoluție – cel formal. E dificil, într-adevăr, să vorbești despre noi turnuri paradigmatice după experiența postmodernității și a deconstrucției cu atât mai mult cu cât, cel puțin de la Lyotard încoace, teoria se ferește de consfințirea unor mari narațiuni ori metode sistematice.

Cu toate acestea, rămâne, totuși, de domeniul evidenței faptul că, din 2010 încoace, au apărut pe scena poeziei autohtone câteva nume și volume care au început să schimbe, încă o dată, regulile jocului estetic. Dacă generația 2000 s-a definit, între altele, ca reacție împotriva textualismului și a postmodernismului, câțiva dintre reprezentanții ei cei mai de seamă au prelungit însă o serie de direcții existente și în cadrul optzecismului, respectiv nouăzecismului (mă refer, în primul rând, la formulele expresioniste, dar și la cele narativ-biografice). Din moment ce niciunul dintre aceste coduri nu mai poate surprinde esența metamorfozelor actuale, putem afirma că poezia s-a înnoit, cu adevărat, numai odată cu apariția cărților și a tendințelor celor debutați odată cu cel de-al doilea deceniu al veacului curent. Trebuie menționat, în aceeași măsură, că observația nu vizează decât rearanjarea tabelului ce reprezintă dinamica curentelor poetice din ultimii 30 de ani.

Dicteu automat

În aceste condiții, trebuie notat, totuși, că principala convenție de la care Cosmina Moroșan se revendică nu e alta decât cea a suprarealismului. Până și titlul publicației trădează verva avangardistă. E vorba, însă, de un suprarealism trecut prin filtrele tehnologiei informaționale, dar și prin peliculele unui panteism hedonist neo-hipiot. Nici dicteul automat nu lipsește de aici. Ba dimpotrivă, el pare a fi singurul procedeu utilizat. Și asta fără a-ți lăsa senzația, nici măcar pentru o clipă, că l-ar abuza în vreun fel sau altul. Iar tocmai această aducere la zi a formulei suprarealiste reprezintă singura rațiune pentru care autoarea ar putea fi pe nedrept acuzată de epigonism. Deși îi recunoaște câteva filiații, Ștefan Manasia vorbește chiar despre dorința scriitoarei „de a experimenta radical, împotriva formelor poetice consacrate sau numai subminându-le inteligent”. Suspendarea veridicității, extrema varietate a formulelor, velocitatea crescută cu care poeții/poetele își modifică strategiile retorice și mecanismele estetice (fie că vorbim despre volume, poeme ori versuri diferite) constituie doar câteva dintre caracteristicile poeziei recente.

De remarcat, apoi, că, într-o epocă post-ideologică, poezia Cosminei Moroșan funcționează, totuși, pe principiul panourilor publicitare. Prin litote și aliterații, descrierea stărilor interioare și a senzațiilor corporale echivalează cu transcrierea afectelor pe care suprafața lumii pare s-o imprime direct asupra propriului ei cortex cerebral. Tonalitatea asertivă a poemelor completează mizele absurde ale micilor povești evocate, iar, dincolo de fascinația alterității, putem vorbi, cred, de un oarecare pointilism al texturii compoziționale. Nu e de mirare că peisajele (de cele mai multe ori glossy) sunt alcătuite taman din propriile-i amintiri. La fel cum nici prezența „jurnalului electronic” nu reprezintă o surpriză. Nu în ultimul rând, aș zice că oralitatea discursului confesiv plachează bricolajul mnemonic în care acțiunile reprezentate se derulează întocmai stilisticii videoclipurilor muzicale.

De altfel, structura poemelor e ranforsată de ceea ce David Crystal a numit internet linguistics, iar rostirea sa e, vorba lui Bahtin, de-a dreptul polifonică. Important de observat e însă că versurile silfice n-o împiedică să pună în pagină o serie de gesturi prin care reușește să arhiveze procesul de deconstrucție a posturii și puterii celuilalt (de cele mai multe ori, a celui de care a fost îndrăgostită). Teoria corelativului obiectiv poate fi depistată în acțiunea de figurare a unor dispoziții interioare în tot soiul de obiecte și imagini depersonalizante. Din punct de vedere tematic, volumul vorbește despre amintirile copilăriei, dar și despre problemele de cuplu; despre trecerea timpului, dar și despre extazul clipelor kairotice (adevărate cărți poștale). Cu flash-uri urmuziene, melancolia detașată îi permite să pună în scenă o superbă elegie despre smerenie și prefăcătorie (oricât de paradoxal ar suna). Ode ale decepției, majoritatea poemelor se constituie însă fie ca invocații, fie ca mici meditații pe seama problemelor cotidiene. Construind atmosfera unui mic basm digital, notațiile fulgurante alcătuiesc, în registru hiperbolic, o retorică a acumulării. Așa cum emoțiile funcționează pe circuite electronice, efectele stilistice trădează faptul că incantațiile new-age au fost, totuși, montante pe un „sistem de operare vaporos”. Apostrofările și diminutivele trădează, pe de altă parte, dimensiunea morală a volumului (un adevărat eseu despre sexualitate poate fi citit în „Insights de la florăreasă”).

Hiper-vizionarism

Prima parte a volumului se afirmă sub zodia laudei, pe când cel de-al doilea ciclu rescrie, din contră, o formă de blamare. O apariție editorială, așadar, schizoidă care-și păstrează, drept numitor comun, filonul vizionar („Sunt o preoteasă ajustând/ codurile tuturor/ Luminez din hău,/ printre prelați,/ întremarea unor minunate”, „Sunt infirmiera ta artistă./ Magiciana de grotă./ Alchimista trashy”, „Io-s smardoiaca, gipsyjewij – / bag o clapă la stână”). Față de prima jumătate, cea din urmă denotă, cum ziceam, o formă absolut teribilă de amnezie culturală, dar care contribuie, în același timp, la elaborarea unui impresionant performance auctorial. Întreaga erotică textuală barthesiană ar putea fi decelată printre rândurile acestui pamflet/libel cu accente burlești („HÂDA”). Iată de ce vom putea vorbi, dacă poeții/poetele următorului deceniu—și scenariul pare suficient de plauzibil—vor urma calea deschisă acum de Cosmina Moroșan, despre o nouă cotitură metafizică (o ontologie plată, procesuală, actanțială) a poeziei extrem-contemporane. Nu doar mulțumită experiențelor extravagante pe care le livrează, ci și datorită bizareriei imaginarului conturat, volumul marchează, în plus, nașterea liricii post-feministe pe teritoriul literaturii române actuale.

Și, foarte probabil, cea mai bună carte de versuri din 2017.

Revista Timpul Nr. 224-225 (noiembrie-decembrie 2017)

TIMPUL-noiembrie-decembrie-2017-free.1-001.jpg

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s