Dirty Metamodernism

Florentin Popa, efrafa, Editura Charmides, Bistrița, 2017.

Dirty Metamodernism

Dezvoltările ce contribuie la consolidarea unei noi paradigme poetice ar putea fi sistematizate prin examinarea relațiilor pe care fiecare formulă o întreține în raport cu aspectele centrale ale metamodernismului. Căci, fără excepție, toate sistemele auctoriale recente par să articuleze problematicile actualității (tematicile post-umane și filtrele digitale, să zicem) cu câteva dintre codurile și convențiile principale din istoria liricii moderne. Așa cum douămiiștii au prelungit, de pildă, practica producției de manifeste, câțiva metamoderniști au reluat, fără niciun fel de încărcătură social-politică, retorica avangardei (Hutopila, Drăgoi, Buzu, Olaru). Florentin Popa rămâne, totuși, exemplul cel mai potrivit în acest sens. Atunci când îi definește poezia drept „un cocktail în același timp retro și avangardist”, Iovănel descrie, probabil involuntar, tocmai esența metamodernismului, unde renașterea interiorității afective devine o consecință directă a post-ironiei: „și te-ai întors încet și ai spus naturlich senzual ca într-o/ reclamă la detergent catedrale gotice reverberau de muzică de/ lift”.

Îmbinând prospețimea energiilor „inconștiente” cu virtuozitatea formei, autorul reușește să pună în pagină un performance al performativității. Poate și mai important e faptul că poetul instituie un sabir tehno-cultural în peisajul extrem-contemporan, virtualizarea ipseității fiind doar una dintre nenumăratele consecințe ale bavardajului din efrafa. Aș zice, de aceea, că Florentin Popa actualizează una dintre cele mai importante tradiții ale poeziei românești (neologizarea de la Arghezi la Cărtărescu). Cu tonalități sălbatice și improvizații hipnotice, registrul colocvial e altoit cu cel savant într-o serie de dislocări tipografice, sintactice și ideatice mai mult decât curajoase. Din păcate, literaritatea e ea însăși eclipsată, pe alocuri, de această debordantă creativitate, la fel cum inteligibilitatea e uneori sacrificată în vederea prelucrării unor experiențe pur mediatice. Conștient însă de riscurile manierizării, autorul pare să-și compună, autoironic, propriul stereotip. Numai că, așa cum se întâmplă cu majoritatea dispozitivelor tehnologice, și poezia lui Florentin Popa imprimă, după îndelungă utilizare, senzația de chinezărie. Și, oricât de admirabilă, infuzia de vocabular ar fi însemnat, totuși, prea puțin. Remarcabil e, în schimb, faptul că ajunge să proiecteze o adevărată structură morală a momentului. Căci nu cu un volum emoționant avem de-a face (sau nu doar), ci, mai degrabă, cu unul exasperant – și o spun în cel mai bun sens al cuvântului. Cititorul e instrumentalizat, iar efectul de poezie majoră apare tocmai în urma grefării unor pasaje lirice în structura unor meme (și nu invers).

Pentru a face, totuși, un pas în spate, aș spune că, în raport cu volumul de debut, efrafa nu reprezintă altceva decât o ridicare la pătrat a aceleiași semnături stilistice. Nici tematic lucrurile nu se diversifică prea mult: copilăria, singurătatea, prietenia, moartea și iubirea rămâne temele lui favorite. Ceea nu e, totuși, rău, așa cum s-ar putea crede. Structura narativă e ceva mai dezvoltată, dar ea mizează în continuare pe aceeași „nouă sinceritate”. Aceleași jocuri de limbaj și aceleași referințe pop plachează filonul confesiv. Sarcasmul de mahala, lexiconul tehnologic și anarhismul trubaduresc dau naștere unui discurs realmente polifonic. Senzorialitatea fantastică, candoarea suprarealistă și tehnica de o rară agerime completează acest impresionant tablou estetic peste care se așază o subtilă brumă de nostalgică ironie.

Trips, heroes & love songs prezenta încă urmele unui soi de fracturism întârziat, la fel cum erotica și pseudo-jurnalul păstrau ceva din amprenta unui Manasia. Efrafa pare a fi, mai mult decât orice, o încercare (reușită) de a-și delimita propria rostire față de oricare altă influență. Construit pe „o mie de platouri”, volumul angajează cel puțin trei dintre raționamentele lui Bloom (din Anxietatea influenței) pentru a produce inovație: clinamen, tessera și demonizarea. Fără să intru acum în detalii, voi scrie, totuși, că, prin intermediul unor amintiri polifazice, autorul compune, uneori, o linkografie mnemonică. Atmosfera anilor ’90, de pildă, e înduioșător și, totodată, necruțător cuprinsă în doar câteva rânduri: „parfum bulgăresc de trandafiri/ cu neoane și rujuri și cocotieri și glitch-uri/ toate fuchsia în nopți cu scanlines/ și bem jack daniels fals ironic/ și întrebăm redacția ce să facem când gagica noastră de 13 ani/ nu vrea să se fută cu noi”. Alteori proiectează o tanatografie unde iminența morții e înregistrată (împotriva neo-expresionismului) drept dorința subiectului de a testa limitele și figuralitatea vorbirii.

Erudit și cool, geek și hipsteresc, poetul livrează, în logica post-poeziei, mici povești punctate cu rime și aliterații, iar filotehnia nu-l împiedică să compună teribile ode ale prieteniei. Livrând un soi de coming-of-age story, Florentin Popa rămâne, cu toate acestea, cel mai eclectic și mai ermetic dintre postumani. Ceea ce nu s-a observat e chiar vizionarismul poeticii sale. De la Linux – matrice genetică – la viitorul transuman al unei civilizații post-apocaliptice, imaginația lui capătă accente neo-tribaliste: „pân 2030 o să fim clouds of flesh, peruși criselefantini/ tiviți cu moare, aur și fir de germaniu/ sclavi de lux conectați opt ore la rețele neurale/ vânzându-ne măduva spinării în feliuțe transparente de un tera […] și cu corticosuprarenala explodând ca un climax postrock/ să fugim goi de tigrii sabertooth plătiți cu lacrimile noastre/ să ne vâneze să ne prindă și dacă ne prind/ să ne mănânce până la căcat// încă 1000 de ani și vom deveni g Kardashev tip 3/ sugând în oglinzi de antimaterie mustul de foton/ de la ciorchini întregi de stele/ deveniți fiecare din smardoi energie pură/ copil stelar călăuză și strajă blajină peste o galaxie/ de miliarde de miliarde de sălbatici nobili/ cu toată slava și toată corupția/ monoliți de obsidian ca-n odiseea spațială 2/ atemporali, acorporali, imanenți”.

Hacker metafizic și junkie digital, poetul imaginează transcendentul în același timp în care radiografiază – cu cinism și umor – relațiile de putere dintre genuri: „isusea cristache dumnezeu al minunilor mici/ prinde-mă de subbraț și nu-ți fie scârbă/ ridică-mă deasupra jocului păsăricii așează-mă în luminiș/ pe șesurile Ideii în iarba bătută cu zdrențele de aur”. Deși a renunțat la acele georgice urbane și la notația acosmiană, adevărații lui eroii rămân – în elegii electrice – părinții și prietenii. Balcanismul e, apoi, responsabil de întreținerea agresiunii ludice, dar și de apariția unor balade spectrale, cvasi-lăutărești scrise în dialectul unui Cârlova (când dorul pare că suspină „pân frunze”). Spam afectiv, scriitura sa utilizează stilistica rețelelor de socializare: Florentin Popa decupează din abundența fluxului informațional o poetică a procesualității virtuale. Suveran al internetului, el are ambiția transportării sistemului mediatic nu doar în propria rețea neuronală, ci și în ansamblul paginii tipărite. Limbuția sau automatismul versificării nu alunecă însă niciodată în burlesc, fiindcă, prin libera asociere a ideilor, poetul surprinde – uneori ironic, alteori cu dezgust – sublimul programelor informaționale, alocându-și, în același timp, pagini de-a dreptul valoroase. De reținut mi se pare faptul că, în condițiile în care Andrei Dósa, Vlad Drăgoi, Cosmina Moroșan, Radu Nițescu sau Alex Văsieș au evoluat odată cu publicarea fiecărui nou volum, Floretin Popa rămâne – livrând, atenție, aproximativ aceeași formulă – la fel de actual cum fusese în urmă cu 4 ani.

Și demonstrează, pentru a parafraza o formula cât de cât celebră, că a fi contemporan înseamnă, la această oră, a fi metamodern.

 

36335040._UY854_SS854_.jpg

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s