Poetica metamodernismului și sfîrșitul postmodernității (I)

Poetica metamodernismului și sfîrșitul postmodernității (I)

Chiar dacă nu voi apela la explicațiile unor Adorno, Benjamin ori Foucault, e limpede că pînă și o frivolă trecere în revistă a practicilor, categoriilor și preocupărilor ultimilor treizeci de ani – hibriditatea, performativitatea, postumanismul, digitalul, globalizarea, antropocenul și translația – s-ar putea dovedi a fi extrem de relevantă în procesul de investigație a semnificațiilor și limitelor conceptului de contemporaneitate (utilizat aici atît ca noțiune epistemologică, cît și ca bornă temporală). E destul de ușor de înțeles, astfel, motivul pentru care o asemenea inițiativă s-ar desfășura sub aspectul explorării temelor, pe de o parte, și al formelor contemporanului, pe de alta. De aici se vor desprinde, desigur, și principalele idei sau tendințe ale perioadei, iar din perspectiva istoriei literare, o asemenea acțiune de cartografiere ar putea explica, în plus, dinamica și forțele implicate în ultima mare turnură la care am luat parte: trecerea de la postbelic la contemporan.

Citește tot articolul aici.

 

Coperta-Ciorogar-1

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s